Astăzi am călătorit cu trenul de la cluj la bistriţa. Pe lângă veşnicii oameni care vin din italia, spania, franţa, germania şi au poveşti nemuritoare despre căpşuni, şparanghel şi struguri am văzut încă două specii foarte putin cunoscute : maşina de făcut rebus şi ceva aproape inexistent (de fapt e vorba doar de ficţiune) naşul care nu ia bani.
Maşina de făcut rebus era o femeie ca la 60 de ani şi care nu începea rebusul ca noi restul, de unde ştim, ea începea de la prima literă şi îl făcea pe tot. Eu abia apucam să citesc în ritmul ăla. Însă personajul pricipal al acestei povestiri este naşul. Naşul atipic. Adică o femeie cu copil se urcă din Viişoara (5 km de Bistriţa) şi îţi dă 3 lei şi tu nu iei decât un leu?!? Aşa ceva nu se face. Cum adică să îi dai 2 lei înapoi?!? Ăsta deja nu mai e naş!!! Ar trebui demis. Aşa ceva nu se face.
Maşina de făcut rebus era o femeie ca la 60 de ani şi care nu începea rebusul ca noi restul, de unde ştim, ea începea de la prima literă şi îl făcea pe tot. Eu abia apucam să citesc în ritmul ăla. Însă personajul pricipal al acestei povestiri este naşul. Naşul atipic. Adică o femeie cu copil se urcă din Viişoara (5 km de Bistriţa) şi îţi dă 3 lei şi tu nu iei decât un leu?!? Aşa ceva nu se face. Cum adică să îi dai 2 lei înapoi?!? Ăsta deja nu mai e naş!!! Ar trebui demis. Aşa ceva nu se face.
